Say hello to hesitance

reprosuri, minciuni, saruturi furate..zambete uitate. O, adorabila imperfectiune. Si cat ii lipseau acum micile nebunii infantile.. magie a irealului, un univers absolut pe care il cladea in jurul ei. Vedea acum pe fiecare milimetru al peretelui filmul fara sunet a unei povesti cu final trist. Permanenta prin care era in el, fie si cand era departe il facuse atat..atat de dependent de fiintza ei, asemeni unui drog care nu satisface niciodata pe deplin, doar aproximativ, avand mereu grija ca vei dori mai mult. Si cat isi dorea ca ea sa revina. Poate i’ar fi fost mai ushor sa se ierte daca nu ar fi aflat k defapt nu il tradase niciodata, daca ea ar stii cat regreta.. Ultima ei privire il bantuia, lacrimile amestecate prin picaturile reci si dese ale ploii.Cadrul fundamental diferit in care traisera pana atunci se sfarma prin fiecare rand al vinei, minciunilor si promisiunilor neindeplinite. Tot ce fusese candva frumos se destramase…cusut cu fir de deziluzie. Recladi mental ultima scena a piesei lor. Furia impregna decorul cu un miros de fluturi mortzi.. in timp ce ridica tonul, ea il cobori atat de usor pana ajunse la simple soapte. Il implora sa nu mai zica nimic, o durea.si ii stia deja explicatiile si gandurile.. incerca sa gaseasca sprijin in garduletzul de langa strada, picaturile de ploaie si vocea lui strigata fiind singurele care ii rasunau in minte. Si nu mai avea nevoie de motivele lui, si nu mai vroia sa ii vada privirea intunecata si plina de neincredere [..] [va urma]