Say hello to hesitance

The tears are sparkling down while the face is burning red and the rest can't really be described. Suddenly the air seems not to be enough and her breath was never more irregular than this time. Memories?! Are long time gone in that little dark place of her mind where she used to hide and play sometimes. She promised it will keep it locked from now on. [ I hope you crash die ] Dissapointed in so many ways that questions start profiling with the speed of coloured lights.Mistakes? That all depend on the point of view. The pain reachs her limits while a huge white hole take its place. It feels safe, there's nothing but emptiness here.You can't find her.She'll change her name and never see your face again. Dramatic? Maybe, but i write my swearing on some cheap paper that the day when i ll leave this house it will be forever.
Sunny days and childish impossible dreams fill her mind for the next few moments. That plane was taking her up to the skies she dreamed so long about. Her heartbeat start beating faster, overcame by so many expectations. There's nothing that could hurt her up here, just pretty hopes and fresh air. No more lost postcards.

"You can open your eyes now"
She realised that her dream lasted only for one second, and there was no white sky, just some small blinding light. A sharp little thing was deep down in her right arm, but she felt no pain. It seems she got some freak immunity, but she wouldn't trade the pain for what she learned.
" Would you do it with me? Heal the scars and change the stars?"

Mi s a spus de atatea ori ca o sa fiu dezamagita de oameni incat probabil am uitat sa iau avertismentul in serios. E ciudat cum atatea persoane afirma ca urasc ipocrizia in timp ce defapt [constient sau nu] e „sportul” lor favorit. Poate asa se explica de ce avem atatia indivizi care isi urasc propria persoana. In fine, nu despre asta vreau sa vorbesc. Acum ceva vreme obisnuiam sa ma las afectata de fiecare data cand actiunile sau intentiile mele erau interpretate distorsionat sau gresit.As TC says  „As fi vrut sa–i conving mereu pe oameni ca eu sunt asa cum EU STIU ca sunt. Pierdere inutila de timp” . :))

Asa cum Ade mi-a spus zilele trecute, nu conteaza decat cine ramane pana la final, indiferent de ce. Multe persoane au trecut si au plecat inainte sa imi dau seama, altele au lasat cateva regrete in urma dar destul de putine au ramas aici si probabil si mai putine vor ramane pana la sfarsit. Incep sa fiu afectata din ce in ce mai rar, nu mai vreau sa conving pe nimeni de nimic. Las lucrurile menite sa plece in urma iar de acum voi fi mult mai atenta la ce iau dupa mine. Lista numelor celor ce inca sunt aici, o cutie purpurie cu cateva amintiri, muzica si fasii putin prea mari de orgoliu.
So, Trip’s going on. [doamne in cate feluri se poate interpreta replica asta :)) :">]

Vezi tu, se intampla sa te bantuie vise moarte iar intunericul sa mai aduca o pastiluta.Luminite albastre.Norii nostri.Iti amintesti? Eu nu.Nu vreau sa stiu.Eram prea speriata si te’am uitat...si cafeanea,oamenii, muffinul cu ciocolata..si panoul care palpaia “lended”.Nu uitasem?! [incet-incet pastilutele isi pierd din culori iar eu te voi mai trada inca odata.Poate ar trebui sa plec.Gunoaiele trebuie sa stea langa cele ca ele.pune’ma la plasti..[..]

Gandurile se intrerup de flashbackuri necronometrate, alearga spre infinit si explodeaza in mii de discutii si amintiri si zambete si nopti uitate de tine si de noi.Am picaturi reci pe frunte.Tine’ma de mana.Era noapte si telefonul nu se mai oprea din sunat.Aveai volnase la […]

Sunt sigura ca de data asta cineva a umblat aici si le’a schimbat.Nu.Sunt sigura ca erau rosii.Sau poate verzi?! Peretii ameninta sa ma sfarame in praf de vise si hartie de felicitare.Palpaie luminite.Iese prea repede din noi dar inlocuim repede repede cu praf de fericire.Mai repede.Nisipul asta zambitor incepe sa ma paraseacsa ianinte de vreme.Picaturile de pe frunte pica pe gene si totul devine..[..]

Alerg.Ma tii de mana.Mai stii cat am vrut la plaja? Si nisipul?! Asta nu e fericit.

HALUCINÁȚI//E ~i f. 1) Stare psihică patologică sub imperiul caruia cineva percepe lucruri inexistente in realitate. Imagine vizuală bizară, produsă de o asemenea stare; iluzie; himeră; vedenie. [G.-D. halucinației; Sil. -ți-e] /<fr. Hallucination. Micul meu dejun.Miere si vedenii intortocheate.

Regrete uitate.Urlete interpretate.Explicatii.Terminate?! Ochii nu vad, telefonul inca suna iar luminite sar sotronul in subconstientul tau.

Da.Sigur cineva a schimbat borcanele de data asta.Erau ver [..]?

[pune’ma la plastic]

[iti mai amintesti?!] [What the hell are u talking about?!]

Cutia de chibrituri rasuna pe marmura rece in toate colturile cimitirului.Fata scoase un betisor si aprinse toate cele 4 lumanari, apoi aseza trandafirii pe mormant. Nu simtea nimic din ceea ce ar fi trebuit sa simta, in afara de ura pentru omul din spatele ei iar ploaia nu mai spala nici un pacat de asta data.But you know what is? Revenge. I heard it's best served cold. Who's hungry?
The panic was long gone while the resegnance and indifference took place on her face.She knew that his influence on her mind was intensified by the circumstances and by that natural charm of him, the way he seemed honest and carrying, and by the burning love that killed both of them till ash was all that was left of them. All that made her proud that she could gave her life for him and even more happier that she won't leave him alone. It almost felt that it would be her right do to that. Goodbyes had no point and so there was the exhausted long list of explantions, expressed feelings and sorries for that old broken promise.There was nothing to say anymore, walking in circles with no words, with nothing at all but screams and regrets, memories and blue spots in the air.Revenge? If you still care don't ever let me know.

Lichidul lipicios o amuza la inceput pe micutza de langa pat, doar privirea mult prea fixa a mamei ii dadea uneori fiori.Albul rochiei contrasta dureros cu sangele putred de pe dantela si imbibat in podea iar vantul suiera prin camere facand ferestrele sa se ciocneasca. Fetita tresarea de fiecare data iar in curand picaturi calde ii umezira obrajii din motive pe care nici ea nu le intelegea, ci simplul simt al unui copil de 3 ani le cauzase, in timp ce privea intrebator spre omul ce stergea acum teava neagra a unei jucarii pe care ea nu avea voie sa o atinga. O certase atunci cand a incercat sa se joace cu ea.

Note: He wasn't a murder from the beginning.The obsessive thirst for more and absolution broke a mind and a happiness to sensitive and talented man. He was kind and pacient at the start. The world made him selfish and revengefull. He wasn't a murderer from the beginning..

Parcul era gol cu exceptia a doi straini ce stateau pe aceeasi banca si isi daruiau priviri involuntare pe ascuns.Totul incepe cu o privire. Iar privirea, rareori poate fi controlata. Dialogul incepu cu firimituri puerile pe alocuri, jocuri si cer senin iar totul actioneaza in favoarea ta. Trecerea timpului isi pierde noima, orele se fractioneaza in secunde si nici nu ai apucat sa te bucuri de apus. Lumina difuza te trezeste putin din reveire. Faci un pas inapoi si il privesti.Leaganu scartie dar nu iti amintesti daca v’ati dat in el, in schimb gasesti in ochii lui intelegerea a tot ceea ce ti se pare nou si nu intelegi.Iar acum,e prea tarziu sa te opui.Atinsesera momentul in care incep extazul si visarea, in care emotia este esenta universului, iar materia este doar o coincidenta ghinionista.In luv with ur own tragedy.

[caption id="attachment_239" align="aligncenter" width="450" caption="mazgaleala veche ^^"][/caption]

Erau tineri si exuberantzi si nonconformisti si se simteau neimpliniti in arta ca si in iubire, iar acum profitau amarnic de libertatea specific non-parentala pe jumatatea de coltz a unei canapele. Camera era ticsita de oameni, amortzita de rasete frenetice, imbibata in alcool, hipnotizata de lipsa prejudecatilor, imbacsita in frishca, decorata cu imagini de eroi furibunzi care cauta lovituri letale. Trasau linii imaginare langa ei. Buzele ii apasau ushor pe gat, o muscau de umar, ii tulburau privirea, tremura si ii inghetza sangele in vene.Erau unici si e completau in totalitate Nu vrea sa-si inchipuie un apus de soare. Isi imagineaza rasaritul. Luna tocmai a plecat. Zana noptii o infioara, o cutremura..dar tot mai vesela e la rasarit de soare. Povestea isi are continuitatea pe care multi dintre noi ne-o dorim. Nu toti. E doar un pas. Suntem neimpliniti. In arta, ca si in iubire.
Acesta-i doar inceputul, culori si vitralii intr-o lume a suspinelor, curcubee de ape in gandurile negre fara sfarsit. Pucte de suspensie prevestesc sfarsitul tipic, de altfel previzibil, iar tigarea arde singura in scrumiera. Imi alina dorul de tine.Da, ma cauta aduceri-aminte, le voi memora cu o bizarerie nebuna in priviri si nici nu-mi va pasa. Aducerile-aminte nu le cant, oricum, pentru tine.
Se plimba pe faleza cu paru-i pe spate in bataia vandului. Radea din toata puterea. Rasul se amestca cu lacrimile ei formand o comuniune perfecta. Pasii nu o mai ascultau, mergea impleticit fara sa priveasca inapoi. O muzica nebuna imi sparge timpanele, dar nu stiu sa dansez. Voi invatza. In curand voi dansa cu tine.Visez?!
Amfetamine. Tamplele zvacnesc puternic, o frenezie primavaratica isi are radacini adanc infipte in mine, dar o las sa astepte pana in prima luna de primavara.usa se zbate in fatza mea si vrea sa ma omoare. Sta sa sara infatisandu-mi-se ca un peisaj apocalitic creionat cu petale de floare moarta. Auzeam cum se zdrobesc pumni in usha ca intr-o falsa inchipuire.Cade in genunchi sfidant sangele care curge din pereti, si spiritele ce implora, pentru ca se afla cub genunchii ei. Natura moarta, inima de plumb si farmec vinetziu in obraji si imprejurul ochilor.
Dimineatza anuntza o dara de lumina patrunse in camera si ii deranja privirea. Nu flori, nu primavara, nu soare, nu caldura; doar praf, lacrimi, memorii si morminte, iar peste totate: EU. Cu blugii ruptzi, scuturata de frisoane si cu un dor pentru fum, un singur fum de tzigara. Incerca sa isi revina in simtziri. Orasul cu oameni, autovehicule si cladiri, parcuri si gradini nu o mai cunostea. Era renegata, un fir de praf intr-o imensitate alba, imaculata.