|chintesenta inocentei|
Erau tineri si exuberantzi si nonconformisti si se simteau neimpliniti in arta ca si in iubire, iar acum profitau amarnic de libertatea specific non-parentala pe jumatatea de coltz a unei canapele. Camera era ticsita de oameni, amortzita de rasete frenetice, imbibata in alcool, hipnotizata de lipsa prejudecatilor, imbacsita in frishca, decorata cu imagini de eroi furibunzi care cauta lovituri letale. Trasau linii imaginare langa ei. Buzele ii apasau ushor pe gat, o muscau de umar, ii tulburau privirea, tremura si ii inghetza sangele in vene.Erau unici si e completau in totalitate Nu vrea sa-si inchipuie un apus de soare. Isi imagineaza rasaritul. Luna tocmai a plecat. Zana noptii o infioara, o cutremura..dar tot mai vesela e la rasarit de soare. Povestea isi are continuitatea pe care multi dintre noi ne-o dorim. Nu toti. E doar un pas. Suntem neimpliniti. In arta, ca si in iubire.
Acesta-i doar inceputul, culori si vitralii intr-o lume a suspinelor, curcubee de ape in gandurile negre fara sfarsit. Pucte de suspensie prevestesc sfarsitul tipic, de altfel previzibil, iar tigarea arde singura in scrumiera. Imi alina dorul de tine.Da, ma cauta aduceri-aminte, le voi memora cu o bizarerie nebuna in priviri si nici nu-mi va pasa. Aducerile-aminte nu le cant, oricum, pentru tine.
Se plimba pe faleza cu paru-i pe spate in bataia vandului. Radea din toata puterea. Rasul se amestca cu lacrimile ei formand o comuniune perfecta. Pasii nu o mai ascultau, mergea impleticit fara sa priveasca inapoi. O muzica nebuna imi sparge timpanele, dar nu stiu sa dansez. Voi invatza. In curand voi dansa cu tine.Visez?!
Amfetamine. Tamplele zvacnesc puternic, o frenezie primavaratica isi are radacini adanc infipte in mine, dar o las sa astepte pana in prima luna de primavara.usa se zbate in fatza mea si vrea sa ma omoare. Sta sa sara infatisandu-mi-se ca un peisaj apocalitic creionat cu petale de floare moarta. Auzeam cum se zdrobesc pumni in usha ca intr-o falsa inchipuire.Cade in genunchi sfidant sangele care curge din pereti, si spiritele ce implora, pentru ca se afla cub genunchii ei. Natura moarta, inima de plumb si farmec vinetziu in obraji si imprejurul ochilor.
Dimineatza anuntza o dara de lumina patrunse in camera si ii deranja privirea. Nu flori, nu primavara, nu soare, nu caldura; doar praf, lacrimi, memorii si morminte, iar peste totate: EU. Cu blugii ruptzi, scuturata de frisoane si cu un dor pentru fum, un singur fum de tzigara. Incerca sa isi revina in simtziri. Orasul cu oameni, autovehicule si cladiri, parcuri si gradini nu o mai cunostea. Era renegata, un fir de praf intr-o imensitate alba, imaculata.
0 Response to |chintesenta inocentei|
Trimiteți un comentariu