|chintesenta inocentei| 2
Existenta, viata, acelasi lucru, deloc intamplator contopite in acelasi context, sugrumate de pleonasm. Odiseea catre cucerirea eternitatii continua. Dialogul indragostitzilor, pueril si infantil pe alocuri. Nu era nimic deplasat, erau doar copii care respirau inocentza moarta. Batai nebune de inimi in timpan. Inchipuirea pleca la fel de repede cum venise, iar o tzigara uitata aprinsa ii arse varful degetelor, facand-o sa tzipe. Nervoasa, o arunca departe intr-un ungher intunecat de unde venea un zgomot de licurici. Privi cum arde intunericul, simti cum intra in ea, nu voia decat sa doarma, sa cante-o serendata prinsa si ea in somnul lui si sa alerge in vis asa cum nu o mai facuse niciodata.Si apoi rasar flori si nu le uda nimeni, mor, se ofliesc..
Scumpule, cand te vei intoarce, nimic nu vei mai gasi, urme de iubire sterse de ploaie si de vant. In surdina iti va canta carabusul mort la corzi de vioara si in urma lui vor rasarii mii pe trupul tau. Intr-un tarziu, o sa apar si eu dar tu vei fi murit ucis de vioara. Carabusii vor pleca asteptand o alta vara innorata.
Am zarit un copac cu frunze albastre. In spatele lui e muntele. Langa munte se intinde marea cu valurile clipocind de durere, semn ca a intrat cineva in ea. In milocul lor plange un copil langa o fotografie arsa.Din senin se isca o furtuna. Imprastie heroina peste mine. Imaginile se intercaleaza, flacari cad din cer si aprind stelele. Un mar putrezit se inneaca in noroi, si totusi cand il gust, e dulce. Heroina. Nu vad stele verzi sau alte inchipuiri, doar mi-e rau. vomit tot felul de substantze. Lumea creata de mine dispare..privirea mi se incetzosheaza si te conturezi ushor langa mine. De ce ma tzii de mana?!?!
Inima nu bate, ochii nu vad, mintea e in teama iar copilul inca plange. Undeva departe, nuferi se plimba pe lac, broashtele rad. Acum cand totul dispare, secunda imi pare un secol. Secolul secunda. Eternitate...cat te-am visat. O lacrima fara culoare asteapta se ude ce-ai iubit.
Fata rade, copilul plange, oameni trec pe trotuar.
Vrea sa mai simta briza marii inca odata, adoarme pe un leagan unde ploua.Fericire, durere, uitare, ordinea este aleatorie. Doar umbrele a trei trandafiri rasfiratzi pe trei carari, o umbra de iluzie, vesnica iluzie ce ma obsedeaza. Un roman de iluzii, o lacrima arsa, iar la sfarsit ramasita unei flori. Intr-o barca ce vibreaza pe lac, vasleste o muza.
Toamna incepe presarata cu flori si supine. Cate petale numar? Cate mor in palma mea. Hartii imprastiate pe birou, iar din ele aluneca cuvinte. Podeaua scartzie si telefonul suna. Imi beau cafeaua fara zahar. Durerea doare. Exista durere care sa nu doara?!? Rad din nou. Incontinuu.Nu pot sa opresc amintirea ce-mi reprima sentimentele, ard si apoi se sting. Simtzi fumu? Trece pe langa noi, pleaca in albastru printre mii de stele. Am adormint crezand ca ai sa vii,. Nu mi-ai promis tu soarele? Imi spuneai sa adorm linisitta langa tine k el ma va veghea. Acum de ce e noapte? Mi-e frig. Ganduri nebune scrijelite de hartie. Plang in nestire. Nu radeam?!
Iubesc aleile toamna. Ma plimb pe drumul lor si arunc cate o tigara la fiecare 6 minute. Fumata. Mi-am vandut sufletul la coltz de strazi. Am incetat sa mai vad tampenii pe peretzi si in afara lor. Mi-am vandut sufletul, incerc sa recladesc ce-a fost frumos in viatza mea. Visez marea, am sa innot in curand. Nu stiu sa innot.. Iluzii crancene au adormit cand am cantat o alta serenada, iar chintesentza inocentzei s-a pierdut in farmecul uitarii. Astazi e ultima data cand mai rad de tine,. Daca rad, de ce am lacirmi pe obraji?! Imi murdaresc privirea si culorile petalelor de floare.. Lumea gravata in culori triste..ale privirii tale, Ochii verzi cu nuantza speciala..inauntrul carora se gaseau alte mii de raze si culori. Te-am iubit..
Deschide fereastra, priveste in gol si inspira adanc. Etajul 8. o clipa de natentie si ar putea sa cada..
O doamna calca in sange pe trotuar. E mama ei, si vine de la inmormantare. Cu ochii plansi si privirea invinovatita, paseste incet in urma unor porumbei...
dragostea nu moare, iubirea ucide, eu cant..
Note:inspirata din chintesenta inocentei [pentru cine a citit]
Scumpule, cand te vei intoarce, nimic nu vei mai gasi, urme de iubire sterse de ploaie si de vant. In surdina iti va canta carabusul mort la corzi de vioara si in urma lui vor rasarii mii pe trupul tau. Intr-un tarziu, o sa apar si eu dar tu vei fi murit ucis de vioara. Carabusii vor pleca asteptand o alta vara innorata.
Am zarit un copac cu frunze albastre. In spatele lui e muntele. Langa munte se intinde marea cu valurile clipocind de durere, semn ca a intrat cineva in ea. In milocul lor plange un copil langa o fotografie arsa.Din senin se isca o furtuna. Imprastie heroina peste mine. Imaginile se intercaleaza, flacari cad din cer si aprind stelele. Un mar putrezit se inneaca in noroi, si totusi cand il gust, e dulce. Heroina. Nu vad stele verzi sau alte inchipuiri, doar mi-e rau. vomit tot felul de substantze. Lumea creata de mine dispare..privirea mi se incetzosheaza si te conturezi ushor langa mine. De ce ma tzii de mana?!?!
Inima nu bate, ochii nu vad, mintea e in teama iar copilul inca plange. Undeva departe, nuferi se plimba pe lac, broashtele rad. Acum cand totul dispare, secunda imi pare un secol. Secolul secunda. Eternitate...cat te-am visat. O lacrima fara culoare asteapta se ude ce-ai iubit.
Fata rade, copilul plange, oameni trec pe trotuar.
Vrea sa mai simta briza marii inca odata, adoarme pe un leagan unde ploua.Fericire, durere, uitare, ordinea este aleatorie. Doar umbrele a trei trandafiri rasfiratzi pe trei carari, o umbra de iluzie, vesnica iluzie ce ma obsedeaza. Un roman de iluzii, o lacrima arsa, iar la sfarsit ramasita unei flori. Intr-o barca ce vibreaza pe lac, vasleste o muza.
Toamna incepe presarata cu flori si supine. Cate petale numar? Cate mor in palma mea. Hartii imprastiate pe birou, iar din ele aluneca cuvinte. Podeaua scartzie si telefonul suna. Imi beau cafeaua fara zahar. Durerea doare. Exista durere care sa nu doara?!? Rad din nou. Incontinuu.Nu pot sa opresc amintirea ce-mi reprima sentimentele, ard si apoi se sting. Simtzi fumu? Trece pe langa noi, pleaca in albastru printre mii de stele. Am adormint crezand ca ai sa vii,. Nu mi-ai promis tu soarele? Imi spuneai sa adorm linisitta langa tine k el ma va veghea. Acum de ce e noapte? Mi-e frig. Ganduri nebune scrijelite de hartie. Plang in nestire. Nu radeam?!
Iubesc aleile toamna. Ma plimb pe drumul lor si arunc cate o tigara la fiecare 6 minute. Fumata. Mi-am vandut sufletul la coltz de strazi. Am incetat sa mai vad tampenii pe peretzi si in afara lor. Mi-am vandut sufletul, incerc sa recladesc ce-a fost frumos in viatza mea. Visez marea, am sa innot in curand. Nu stiu sa innot.. Iluzii crancene au adormit cand am cantat o alta serenada, iar chintesentza inocentzei s-a pierdut in farmecul uitarii. Astazi e ultima data cand mai rad de tine,. Daca rad, de ce am lacirmi pe obraji?! Imi murdaresc privirea si culorile petalelor de floare.. Lumea gravata in culori triste..ale privirii tale, Ochii verzi cu nuantza speciala..inauntrul carora se gaseau alte mii de raze si culori. Te-am iubit..
Deschide fereastra, priveste in gol si inspira adanc. Etajul 8. o clipa de natentie si ar putea sa cada..
O doamna calca in sange pe trotuar. E mama ei, si vine de la inmormantare. Cu ochii plansi si privirea invinovatita, paseste incet in urma unor porumbei...
dragostea nu moare, iubirea ucide, eu cant..
Note:inspirata din chintesenta inocentei [pentru cine a citit]
0 Response to |chintesenta inocentei| 2
Trimiteți un comentariu