Say hello to hesitance

Nu te-ai saturat sa arunci zilnic cu piatra in patratelul sotronului din fata blocului?!

Semaforul arata culoarea rosu; iar  prin curent isi fac loc explozii de ganduri besmetice antrenate de siruri de zile impachetate in alte zeci zile trecute.O impusca cu memorii scrijelite si priveste fix spre jurnalului unui copil mort demult.Si copilul face primul pas de pe trotuar spre intersectie .Panica continua sa creasca cu faruri,claxoane si luminite orbitoare.Picaturi reci incep sa ii curga pe frunte si suvitele ondulate.Oamenii nu baga de seama la respiratia ei neregulata si sunetele se amesteca in culori cu grad mare de contrast.Apoi nu mai conteaza.Amintirile te alearga si ele si ai vrea sa nu te prinda, desi in final stii ca iti vor bate la usa si va trebui sa le deschizi. Sirena ambulantei amplifica ameteala si privirea atintita a oamenilor.Gandul o duce la targa aceea alba  si perfuziile,coridoarele atat de stiute si ser incolor si fericit. Ii vezi lacrimi in ochi si iti sopteste « rezista ».
Tu in schimb i’ai daruit doar suferintza in cutiutze de catifea.

Ceremonia de ramas bun e simpla si presarata la tot pasul de regrete.Stiai ca nu o sa te ierte dar nu ai crezut nici o clipa ca va trebui sa ii vezi privirea acuzatoare.Inchizi ochii stinsi in timp ce imginile inca iti alearga printre gene..

[in camera ei nu e niciodata suficient de intuneric ,masinile mereu arunca umbre luminoase pe pereti]

<-TIIIIIIT !! Traversati sau ce faceti ?! »