Say hello to hesitance

This is a story which started 4 years ago. About two girls who met wanting to make some freak scenary movie ) They were only fourteen then, the world was still coloured pink, candies could still make them smile and reality was far down on that time. They grew up together – the most difficult test a friendship can have.They both made mistakes.They didn’t talk to each other for an year...sometimes that distance is still there between us. Memories can’t be erased, all we can do is make new ones. Happier ones. Oneday she wrote me a childish poem. I still have it. I love that poem. You can find there all the innocence of the specific age, the one you will never get back again... You can see the rainbow through her words. Someone told me she’d give years of her life to have it back. I lost it 2 on the way, but don’t worry „it’s in the ABC of growing up”.

 

We may didn’t share the same room, or make up ourselves together, or drink beer on the beach, or playing on the swings.. But that doesn’t mean i love you less. Or that i wouldn’t miss you/missed ya. I love you, and nothing will ever change that. And forever is a strong word. .who knew.So..Happy birthday you silly girl >:D<

*im sorry for the bubbling..and i usually mistake/exchange without noticing the persons with the heroes of the story.im 2 sleepy..well, let’s hope for happy end ^.^

Update: She's stupid. She's crying on her birthday :| Grr.You're 18 bah, grown up things, u know, responsabilty, blah blah, u can't cry for stupid things anymore :| Kidding, of course. Kid. <3

Why did u leave the park alone now? i know it's kinda dark and cold but still..how did u forget the time when it was hiding you under its trees when you were escaping classes? And there are pretty raindrops on its leaves...u ungrateful bastards!!! :-l 

*Nu radeti prea tare, chestia asta mi'a venit in cap pe la 7 dimineata, despre parculetul din preajma liceului. Stiti, chiar si dimineata, mereu este cel putin un grup.

Ah, da. Cel mai adorabil sign primit ever. Chiar si fara inimioara completa :)))) <3

Tu nu existi.Tu esti doar efectul pe care l-au avut altii asupra ta. Ca o mingiuta de staniol pierduta printre oameni; se rostogoleste printre praf si frunze, se lipesc incet-incet de folia ei si calatoresc impreuna mai departe. Iei tot ce intalnesti in drum crezand ca te ajuta sa cresti.. Acum mingiuta ta este deja mare iar tu ai grija sa nu se mai zareasca nici o bucatica de staniol. Acum razi de mingiutele mici care au fost odata ca si tine. Uneori, cand bate vantul, frunzele si praful zboara iar eu te pot vedea cu adevarat pentru cateva secunde. Apoi te sperii si te rostogolesti din nou printre alte firicele. Pacat. Mie imi placea cum se reflectau razele de soare pe folia ta. Stii ca ea ambaleaza ciocolata?

*mentionez ca acest post mi-a fost inspirat de mingiuta de staniol a colegei mele de banca.In rest, este o poveste pur fantastica. Sau nu. Poate mai mult trist de generala.Cati nu se regasesc aici?

"-Nu exista influenta pozitiva, domnule Gray. Toate influentele sunt imorale - imorale din punct de vedere stiintific.

-De ce?

-Pentru ca a avea o influenta asupra unei persoane inseamna sa'ti oferi propriul suflet. Acea persoana nu mai are propriile ganduri si nu se mai inflacareaza de propriile pasiuni. Virtutile sale nu'i mai apartin. Pacatele sale, daca exista asa ceva, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care interpreteaza un rol ce n'a fost scris pentru el. Scopul vietii este perfectionarea personala. Implinirea desevarsita a propriei firi - acesta este motivul pentru care fiecare din noi traieste pe acest pamant. Oamenii se tem de ei insasi in ziua de azi. Au uitat de cea mai inalta indatorire, de indatorirea pe care o are fata de sine insusi. Bineinteles ca oamenii au suflet caritabil. Ii hranesc pe cei infometati si-i imbraca pe cersetori. Dar propiile lor suflete sunt infometate si dezgolite. Oamenilor le lipseste curajul. Poate ca nu l-am avut niciodata. Groaza de societate, care constituie baza eticii, spaima de Dumnezeu, care constituie secretul religiei - acestea sunt cele doua lucruri care ne guverneaza. Si totusi daca un singur om si'ar trai viata pe deplin, daca ar da glas fiecareu simtiri, daca si'ar exprima fiecare gand si ar conferi realitate fiecarui vis..."  

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray

Unii ar spune probabil ca dependenta este consecinta a complexelor de inferioritate. Sau pentru ca ne este frica sa fim singuri.Oricum ar fi, e destul de greu sa stabilesti limite si este necesar un anumit nivel de constienta pentru asta. La fel de greu cum e sa iti dai seama daca ai facut'o pentru tine sau pentru altcineva, pentru ca aveai doar nevoie de profesori sau pentru ca era mai comod? Poate vroiai sa pleci putin din viata ta momentan confuza si te'ai pierdut in a altcuiva. Ai uitat drumul spre casa si ti'a fost frica sa te intorci; pana ai ramas singur in strada.Nu se aplica in multe cazuri totusi, dar pentru asta exista asa numitul proces de invatare din greseli. Unii copii invata sa mearga mai greu, altii, desi stiu, inca cauta sa ii tina cineva de mana cand traverseaza strada.

Sa inveti din/si sa traiesti cu ele.

The tears are sparkling down while the face is burning red and the rest can't really be described. Suddenly the air seems not to be enough and her breath was never more irregular than this time. Memories?! Are long time gone in that little dark place of her mind where she used to hide and play sometimes. She promised it will keep it locked from now on. [ I hope you crash die ] Dissapointed in so many ways that questions start profiling with the speed of coloured lights.Mistakes? That all depend on the point of view. The pain reachs her limits while a huge white hole take its place. It feels safe, there's nothing but emptiness here.You can't find her.She'll change her name and never see your face again. Dramatic? Maybe, but i write my swearing on some cheap paper that the day when i ll leave this house it will be forever.
Sunny days and childish impossible dreams fill her mind for the next few moments. That plane was taking her up to the skies she dreamed so long about. Her heartbeat start beating faster, overcame by so many expectations. There's nothing that could hurt her up here, just pretty hopes and fresh air. No more lost postcards.

"You can open your eyes now"
She realised that her dream lasted only for one second, and there was no white sky, just some small blinding light. A sharp little thing was deep down in her right arm, but she felt no pain. It seems she got some freak immunity, but she wouldn't trade the pain for what she learned.
" Would you do it with me? Heal the scars and change the stars?"

Enjoy the song <3

Tuborg Green Fest.Ca in fiecare an, festivalul berii.Locul unde te intalnesti cu ¾ din Bucuresti ; cu cine vrei si cu cine nu vrei :)) prieteni vechi, persoane dragi pe care iti doreai demult sa le revezi dar niciodata nu era timp sau oameni la care nici macar nu te asteptai.O singura zi cu doua nopti innecate in zambete, printre grupulete cu omuleti diferiti dar care sunt acolo pentru acelasi lucru ca si tine. Culorile apusului sunt amestecate cu nori mari de praf si fum si abea poti respira dar nu iti pasa.La 21:30 basul incepe a bate in acelasi ritm cu al inimii tale si nu mai conteaza nici ca ai stat 4 ore in picioare ascultand o muzica de cacat, conteaza doar ca esti tu in primul rand si scena in fata ta iar toate frustrarile tale si ale celor de langa tine se regasesc in vocea ei.Dupa primele 2 cantece esti deja epuizat de tot ce ai lasat in urma dar urmeaza „Quietly” iar tu te simti mai linistit acum.Ai mai scapat de niste amintiri false, esti mai impacat cu tine si stii ca urmeaza si mai mult.Noaptea continua pentru inca 24 de ore si parca v ati adunat din nou aceeasi oameni.Grupuletele de aceasta data se destrama, barierele cad si ati devenit o gramajoara ceva mai mare de zambete. Brichetele zboara de la unul la altul si nu iti mai amintesti cum il chema pe tipul ala dar parca ti a dat si el ieri o tigara. Nici macar nu iti pasa ca esti de 5 ore in ploaie si nu mai simti nici frigul printre atatia fiori comprimati. Picaturile de ploaie se vad doar in lumina reflectoarelor plimbarete si stralucesc prin irisul tuturor celor de langa tine.Damn, Despot vrea o pana.Trip „a zis sa cantati nu sa tipati!!!” dar nimeni nu aude si toata lumea tipa si canta dar totusi cand ai ajuns cu 1m mai in fata?! Iti amintesti? Aceeasi trupa te-a facut si anul trecut sa scrijelesti niste simtiri.Poate doar de frica de nu uita.Si norii de ciocolata nu mai sunt acolo dar luna e alba ca si noua foaie nescrisa din fata ta.Ai pierdut in anul asta cate ceva pe drum dar praful de stele cazute de pe blugii tai a inceput deja sa se scuture iar tu ai sarit atat de mult in noptile astea incat nu a mai ramas nimic.E totul curat acum iar tu ai o foaie alba pe care trebuie sa o umpli din nou cu amintiri.

Next stop: 17 septembrie Timisoreana Beer Festival :D

[Group huuuuug.]
[Mi-a fost dor de voi bua!]
[Taci si da-mi berea]