Say hello to hesitance

6 dimineatza.caldura sufocanta si mirosul de tzigari puternic impregnat in peretzi fac aerul si mai irespirabil.sau poate ar fi mai ushor daca nu ar fi nevoie sa privesc in ciobul ce oglindeshte clipa spulberata in franturi de durere. nu e constanta,ci creste cu fiecare minut ce se scurge din clepsidra cu cenushsa (rezultata din arderea ultimelor vise). am tras de fiecare vis din cutiutza mov si le-am sfashiat.acum sunt doar fire de depresie partziala pe care trebuie sa le impletesc si sa obtin un zambet fals,o minciuna ieftina, realitate fantastic de ipocrita. priveste absent prin umbrele semi-transparente ale aripii unui fluture semicolorat. isi strange genunghii la piept apasand pe ei cu presiunea intregii durerri

Privea pe geamul pictat cu lacrimile de sange ale cerului. Ar plange si ea, dar i-a promis claunului din pod ca nu va plange. I-a promis acum 6 ani,dar nu conteaza.stie ca Memo nu ar ierta-o. Lacrimile necurse ii fac ochii sclipitori, ca si scum in ei s-ar reflcta toata durerea nespusa. Albul perfect al faiantzei si al asternutului o fac sa isi doreasca sa sfasie spitalul in bucatzi. Pleoapele devin grele si refuza sa mai priveasca. formele se onduleaza si se pierd in vise,dar este blestemata sa fie inca contienta si sa simta.

[...] usa se deschide cu un scartziit iar ea ii simte prezentza.aproape ca ii vede previrea umezita cu lacrimi si ii aude vocea glaciara. Nu stie ca-l aude. Ar vrea sa-i spuna ca regreta, dar in schimb primeste valmesul de cuvinte si invinovatiri ce incep a face piruete in mintea ei. stia deja ca nu ar fi iertat-o daca o sa plece.stia la fel de bine ca o iubea. „te blestem sa-mi porti durerea dincolo de peretzii trishti ai castelului tau de inconstientza. te-as fi urmat pe nori daca mi-ai fi cerut sau chiar pe cele mai sangeroase cote ale nimicului.dar tu, nu pleci platind pretul egoismului tau nelimitata in sticlutze.” Incearca sa isi forteze ochii sa se deschida, dar ei refuza sa o asculte. o lacrima se prelinge pe fata ei palida iar mai apoi pe cearceaf. Memo oricum va muri odata cu ea. O priveste amutzit. Pleaopele ei se deschid incet iar lucrurile incep sa prinda contur. Pumnul lui lovind destul implacabil.defapt este doar peretele. si plange. Si regreta, dar tu, dragule, nu esti facut pentru regrete. La fe cum nici eu nu mai am nici macar umbra inocentzei de altadata. Se priveste in oglinda micutza de e noptiera. Si doare. Privirea i se rataceste akm in puncte fixe iar fatza palida ii da o alura morbida. Se cutremura. Strange oglinda cu ultima fortza ce ii pare supranaturala. Atat de tare incat lacrimile incep sa-i siruie pe barbia-i micutza. Se sparge.. si sangele curge din palme. Nu se coaguleaza. Nu luceste. Doar curge, la fel de neexpresiv ca si sentimentele moarte si inimile goale. Si se termina. Te iubesc!

i don't care that it hurts u, and i care less that the tears are burning every piece of your almost empty soul, cuz in this white night, u're gonna die,my dear synth kid.innocence kills, u never knew. every smile, every tear will be paid in full. hey, forget that time :-j u have no home.this world is cruel enough and there's no need of zmily murderers. and all ur stupid childish ideas of painting the world with a magic wand, it's end of story. and your picture bleeds. oh, and i promise you,honey. u're gonna learn from those mistakes. "high up above or down below..when u care too much to let it go.when the tears come streaming down your face.when you lose something you can't replace..when you try your best but you don't succeed. when you get what you want but not what you need.when you feel so tired but you can't sleep.stuck in reverse".u deserve all this, and much more.but don't be scared, tomorrow there'll be only scars, and after some time the pain will become your second nature, and u'll never feel it again.kiss upon your cheek, let my hand go.


"I`m sorry

Time will tell (this bitter farewell)

I live no more to shame nor me nor you"

oamenii de plastelina ii priveau cu respiratzie intre-taiata. stateau in mijlocul strazii, semafoarele se blocasera in verde pentru iei, iar mashinile ii indemnau sa nu se opreasca. ca si cum dansul lor, oprind orashul din mishcare, l-ar fi trezit paradoxal la viatza. deasupra lor, norii devenira multiculori, iar porumbeii isi lasau fulgii sa coboare peste ei. la inceput nu se atingeau,nici macar nu se priveau, clocotul miilor de sentimente derivate al iubirii lor plutind in aer, anesteziind tot, pana la cea mai mica bubucruza. [special 4 u]. ii era teama, dar isi indrepta privirea spre el. era tot acolo, langa chitara si hartia scrijelita. penitza lui se rupse, asa ca incepu o melodie la chitara,, contactul vizual facu bariera invizibila dintre ei sa dispara. mirosul ei de ceai cu caramel ii paraliza degetele pe corzile chitarii. se apropie de ea.

prima atingere fugitiva si sarut timid. lacrimile ei de fericire se amestecara cu picaturile calde ale ploii de vara care venise sa ii intampine. baie in fericire..

in curand miile de fiori ce le faceau inima sa se incordeze, facura nesimtzitza prezentza hainelor ude lipite de ei. isi puse o mana dupa gatul ei and he took her home. ciudat, mashinile totushi mergeau, norii nu erau multiculori iar oamenii treceau pe langa ei fara a-i baga de seama. dar nu conta, pentru ei, erau speciali. ~sfarsit~

"oglinda - corp de sticla in care se reflecta propria noastra imagine si/sau constiintza". privesc in oglinda. e goala. de ce sunt goala? pustiita de sentimenta. acoperita cu regrete. innecata in patetic, da'mi colacul de salvare, uite'te in ochii mei. ai lacrimi ei.imi cer iertare. imi pare rau. nu am vrut.. in oglinda apare chipui unei copile cu bucle castanii. in privirea ei se reflecta cerul. in privirea mea se reflecta intunericul. nu, eu nu sunt ea.. lacrima ii aluneca pe obrazul imbujrat. eu nu plang, eu nu pot plange. eu nu sunt ea....