Nu’mi plac amintirile.
Nu imi plac si nu vreau sa le uit, asa ca le’am pus intr’un teanc de documente inmuiate in jumatati de zambete reci, pe care nu sunt in stare sa le postez aici.Asadar scumpii mei trei cititori ce va deranjati a’mi citi aberatiile, imi pare rau ca nu am mai scris de trei secole jumate, puteti da vina pe iarna.
Iar astazi mi’e sila.MI’e sila de vreme, de zombii de la metrou, de no liferi, de pokemoanele de 13 ani, de scoala, de ideea stupida de a ne plimba pe holuri a directei, de oameni, pentru ca mereu incearca sa demonstreze ceva celorlalti, dar nu fac nimic pentru ei. De faptul ca am prea multe balonase de sapun incarcate cu lucruri de care nu pot scapa si nu le pot sparge si nu ma lasa sa respir sau sa scriu. De zapada, pentru ca mi’a invadat parculetul de langa liceu. Si nu in ultimul rand de drama din mass-media in legatura cu spice shopurile. De parca ei nu au semnat pentru importurile alea, un porumbel calator le’a adus simultan si le’a deschis asa peste noapte. Ah, si de psiholoaga idioata careia i’au luat interviu si a sustinut sus si tare ca ai nevoie de tratament si dezintoxicare ca sa te lasi de iarba. Saraca, nu stia diferenta dintre cocaina si marijuana, but hell, this is Romania people. xD
Revenind.Cat despre gheata, aici putem vorbi de doua tipuri de persoane [ as someone i dont know said.] Cei care sunt entuziasmati si aluneca gratios mai ceva decat olimpicii de la patinoar – si eu. Totul e bine si frumos pana privesc in jos si realizez ca de 10 m merg pe sticla si ma intreb cum de am supravietuit aia 10 pasi. Apoi evident ma panichez, ma uit stramb si ma intreb daca profu’ mi’a pus deja absenta. E atat de minunat, incat vreau sa fie primavara.
Despre starea mea emotionala [sau ce a mai ramas din ea], totul se rezuma la un mare gol alb cu tonuri de gri pe alocuri. Mi’e dor de soare. Defapt, mi’e dor de mult prea multe lucruri, incluzand amintirile alea despre care ziceam ca le urasc.
”Simo: e deprimant postull
Simo: dar imi place
Simo:
synthKid: nu e chiar deprimant.nu sunt deprimata
Simo: cand l'am citit am vazut realitatea
Simo: realiteta e trista
Simo: mai bine traim in cutiutele noastre..si primim cateva persoane pe care le credem in stare ca ne pot ajuta sa o coloram
synthKid: you made your point.asta daca esti in stare sa iti asumi riscul sa dai credit cuiva, ceea ce nu e cazul meu
Simo: dar de multe ori nu poti
Simo: da
Simo: asta vroiam sa zic
synthKid: pentru ca deh, atunci cand persoanele alea in mazgalesc cutiutza mai rau decat era deja, ai toate sansele sa te apuce nervii si sa vrei sa o spargi.”
Thank you.
