So, e printre putinele chestii pe care le postez si nu sunt rezultat al imaginatiei mele usor bolnave :))
Am fost placut surprinsa sa vad k totusi blogul meu era citit de mai mult de 1 persoana asa cum am crezut initial, fapt pentru care nici nu am mai postat, si mi'am pastrat aberatiile in mare parte pentru mine. Even so, de curand mi'am mutat blogul la http://synthkid.wordpress.com. U can still read there and comment if you want to. Poate o sa mai postez si aici though..we'll see :) Tencs again.


p.s: una din mazgalelile mele cu dermatograf :)) [nu am gasit un creion normal in toata casa]

375968209_9042a655861degetele tale lasa amprente de sange pe carnetzelul meu,si paradoxal imi place.dai pagina cu pagina si te afunzi in fiecare tentativa artistica a mea.te poarta ani in trecut. albul ingalbenit al hartiei vechi iti lasa sangele sa straluceasca.si mazgalelile cu creioane cerate de proasta calitate.de ce erau la tine?



acoperisul avea scanduri lipsa si adormeam mereu uitandu-ma la stele. de ce refuzi sa mai fi copil? nu mai ai ursuletzi cu ochi de plush dar titirezul ala colorat inca se invarte printre visele tale...akm e doar iarba si mult verde vestejit. din fantana cad picaturi micutze si cristaline, imi aminteste de ziua aia cu soare si vant knd am inaltat un zmeu iar tu ai plans k nu a ajuns la stele.nu iti amintesti..



dar carnetzelul? de ce era la tine?

spotless eyes [a fost odata]



A fost odata o fetitza cu pantofiori de lac, bucle si ochi de oglinda, in care isi vedeau reflexia toti cei care o priveau in ochi. a gasit-o o doamna de varsta a 2'a sub scarile unul metrou, in timp ce se intorcea de la cumparaturile pentru craciun. statea ghemuita si numara fulgii de zapada de pe urmele trecatorilor.femeia nu avea copii,dar ceva din ochii fetitei o impresiona.o gogoasha de lumina gri o inconjura, si toti ce se apropiau de ea, isi puteau vedea reflexia sufletelor in ochii ei. femeia se simtea euforica, extaz, sangele alergand prin vene,scantei in ochi si sperantza. pe drum insa a abandonat-o, nesuportand atata fericire.asa ca fetitza nu a ajuns niciodata acasa, eas-a intors inapoi sub scarile de la metrou, printre cartoane s fulgi de zapada. Povestea s-a raspandit asemeni fulgilor de zapada, iar acum multi oameni o cautau. cand un politist s-a apropiat de ea, acesta si-a vazut in ochii fetitei sufletul putrezit si stricat. cu amintiri sterse si prafuite, oamenii nevinovati carora le luase viatza in razboi, praful de pushca si cadavre atarnate de perete. se trezi inconstient pe placile recile ale metroului, in convulsii si tremurand inconjurat de negru aburind in foc de amintire arsa. fetitza nu mai era acolo.apoi gol. Putine persoane reuseau sa zambeasca acolo unde o intalneau,doar cei cu adevarat albi si vise nepatate.Atat autoritatzile cat si reprezentatii bisericii au inceput sa o caute spunand k este un semn rau venit de la diavol si trebuie omorata. nimeni nu a gasit-o. pana intr-o seara knd stelele pareau mai aproape decat de obicei.. femeia care se intorcea de la cumparaturi s-a dus in acelasi loc unde cunoscuse fetitza cu pantofiori de lac. era tot acolo. nu mai zambea, dar i-a facut semn sa se apropie. femeia a ascultat-o fara a se impotrivi. nu mai simti nimic din acea fericire universala, dar vazu jumatate de inima arsa si o privire incarcata cu vinovatzie. apoi fetitza vorbi pentru prima oara. privea fix si intreba de ce a parasit-o. femeia incerca sa ingaime "fr-fr=friic". dar nu reusi sa termine cuvantul, k totul deveni oglinzi si pt toti durere si toti se vedeau asa cum sunt, apoi nimic, picaturi de sange si in cer nori grei de praf si morminte. Merry Christmas to everyone! (:



[inspired by Tudor Chirila, this it would be the other point of view  :-? :))]




a boy, and eternity and an hour [two raindrops]


masca ta venetiana in alb si negru cu firicele de iubire sclipitoare. coniac. Negrul eclipseaza firicelele in timp ce o lacrima le coloreaza in gri. coniac. inca una. acuma totul e aproape negru si gri murdar. Coniac. dar nu te ajuta sa il speli. Coniac. paharul se sparge, podeaua tremura iar masca cade.. [..]. te privesc printrre valurile lichidului maroniu iar ochii seamana cu cuburile de gheatza ce le-ai baut mai devreme. Masca a cazut, iar akm totul este din nou curat. Ciudat, imi pari mai mic si totusi la fel.ceea ce stim dar nu ne spunem decat din priviri.. Pupilele iti stralucesc intr-un fel in care nu au mai facut-o pana acum si intinzi mainile sperand k te va lua cineva in bratze. De ce teneshii tai au marimea 32? Esti blondutz si ai salopetica verde. Coniac.

nu plangee.o sa-ti culegem visele de jos si vom impleti altele noi. Coniac. Ti-a cazut prajitura cu crema de ciocolata si privesti in sus sperand sa te ajute cineva sa o recuperezi.stiu k nu vrei vata de zahar. vrei prajitura.te-ai julit in genunghi iar fatza ti se schimonoseste de durere in timp ce doua picaturi mari ti se rostogolesc pe obraji.de ce dai picioare?.dar trenuletzul? nu mai plange. coniac. Caruselul continua sa se invarta.pastilutza.ah. pana akm nu observasem k faci gropitze cand zambesti. Coniac. prajiturica ta. E la tine in palma iar tu stai ghemuit in coltul camerei din nou cu teneshi marimea 40. Privesti cu ochii intredeschishi dar camera se invarte. Seamana cu caruselul.Confuz, te uiti agitat in jur si iti cauti masca. Oare in ce colt ai lasat-o?! Nu ai visat


<3 ya.






Leapsa


Se pare ca Ralphie adora sa chinuie brewocul [lasa k ma fac eu mare >:) ] si mi-a dat tema sa scriu calitatile pe care cred ca le detin, so here u are.

*.* Sunt sincera.Deseori chiar fac exces de sinceritate, but even so, prefer sa spun adevarul si pretind acelasi lucru.

*.* Am vise/aspiratii destul de mari in raport cu adolescentii de varsta mea.

*.* Stiu sa zambesc sincer.

*.* Imi iubesc prietenii mai mult decat orice altceva.

*.* Apreciez si iubesc arta de orice fel: teatru,muzica,pictura,etc.

*.* Fac ca un yo-yo cand cad din buzunarul lu' ralphie/shpaca hamsterului.

*.* Imi place sa ajut/ascult/dau sfaturi.Sunt capabila sa fac caracterizari detaliate ale oamenilor [fie ei prieteni sau nu].

*.* Sunt "open-mind". Stiu sa accept si alte opinii desi sunt diferite de ale mele.

*.* Sunt capabila sa-mi argumentez parerile.

*.* Imi place sa incerc lucruri noi, sa scriu, desenez si incerc sa o fac cat mai bine.

*.* Sunt sociabila, imi fac repede prieteni desi sunt kinda timida..:-s.

*.* Stiu sa fiu copil.

*.* Imi pasa de lucrurile care ii afecteaza ceilalti [evident in mod special pe prietenii mei ]si nu raman indiferenta.

*.* Mi se aprind ledurile cand Ralphie sau Milly imi schimba bateriile :D [odata la 3 ani :|]

*.* Imi place sa fac cadouri si sa-i vad pe ceilalti zambind. [mi-as darui nasul :|]

*.* Stiu sa ma bucur de lucrurile mici.

*.* Am simt estetic.

*.* Sunt capabila sa trec peste orgoliu si sa recunosc cand am gresit. Nu imi este foarte usor, dar stiu sa spun "imi pare rau".

*.* Fac hamsterul sa rada.

*.* Am ochii dubioshi si schimbatori :| [o fi calitate?! ].

*.* Am grija de cheile lu' Ralphie :D.

*.* Stiu sa accept critici, so, daca simtiti nevoia sa ma contraziceti cu orice am scris aici, aveti libertate deplina :D :)).

Dau leapsa lu' mommy, cuki :D:D fromacownamedcuki.wordpress.com

biletzelul pe care il odihnesc cu mine pe perna


baloons_by_stupid_princess"Cand a venit toamna, credea ca o sa fie la fel. ca o sa ploua, ca o sa fie putin trista, ca se va imbraca in verde, ca va rataci si ca atunci cand va ploua mai tare se va adaposti undeva pe Lipscani.

Nimic n-a mai fost la fel.Nimic.Nici macar asteptarea, nici macar visurile sau nepasarea. I-au mai ramas doar jocurile ei, jocuri inventate de ea, jocuri pe care le jucase intotdeauna de uns singura. Acum ii privea pe oameni in ochi. Pe toti oamenii care treceau pe langa ea. Cel mai frumos joc din cate inventase.

Stia ca el n-ar privi in jos.

Stia ca ei doi contau prea putin pentru ceilalti.

Stiau unul despre celalalt lucruri pe care nu si le spusesera niciodata. Ii iubea cearcanele si tristetea din ochi. Ii iubea singuratatea si ratacirile.

Si gandurile i se amestecau in minte ca pe o paleta de culori. De la o vreme jucase fara sa stie ce, farasa stie cum, fara sa stie incotro.

Intr-o zi se uita pe geam. Era innorat. I se paruse ca cerul e mult prea aproape si ca nu mai poate respira. Azi statea fata in fata cu el si niciodata nu i se paruse mai departe.Ii era bine asa. Intelegea acum cata nevoie avea de tot ce era langa ea. un tot simplu, aproape, uman, abandonat care nu a cerut nimanui, niciodata sa fie inteles. Un tot lasat singur, asa cum fusese si ea de atatea ori. un tot incomplet care nu astepta nimic.

In acest moment sta tolonita pe o banca. O frunza i s-a oprit langa ochiul drept. E dimineata. E luni, e toamna, e dimineata si e 1. Inceput. Asta vrea sa insemne. Un nou joc. Nu stie inca despre ce e vorba. Dar acum nu ii mai e frica. Sa inchizi ochii si sa alergi. Sa vezi in fiecare om o intamplare. Sa stii sa povestesti fiecare om. Sa-ti amintesti si sa nu-ti fie dor. Sa uiti.

Sa cauti, sa gasesti, sa pierzi,sa cauti,sa gasesti,sa pierzi,sa cauti, sa gas...

si de fapt,in ochiu tau drept voi fi eu intreg

cu tot cu cer si cuvinte si fotografii alb-negru

rupte in bucati mici,mici

Si-apoi?

Nu stiu.Te voi invata sa fci barci din suflete ca din hartii. Peste mult,mult timp.

...

Dar tie? Ti-e frica de toamna?

Ia-ma de mana.

Lolita"

Iti multumesc ca mai invatat sa nu mai fac risipa de viata.


6 dimineatza.caldura sufocanta si mirosul de tzigari puternic impregnat in peretzi fac aerul si mai irespirabil.sau poate ar fi mai ushor daca nu ar fi nevoie sa privesc in ciobul ce oglindeshte clipa spulberata in franturi de durere. nu e constanta,ci creste cu fiecare minut ce se scurge din clepsidra cu cenushsa (rezultata din arderea ultimelor vise). am tras de fiecare vis din cutiutza mov si le-am sfashiat.acum sunt doar fire de depresie partziala pe care trebuie sa le impletesc si sa obtin un zambet fals,o minciuna ieftina, realitate fantastic de ipocrita. priveste absent prin umbrele semi-transparente ale aripii unui fluture semicolorat. isi strange genunghii la piept apasand pe ei cu presiunea intregii durerri

without granting innocence


Privea pe geamul pictat cu lacrimile de sange ale cerului. Ar plange si ea, dar i-a promis claunului din pod ca nu va plange. I-a promis acum 6 ani,dar nu conteaza.stie ca Memo nu ar ierta-o. Lacrimile necurse ii fac ochii sclipitori, ca si scum in ei s-ar reflcta toata durerea nespusa. Albul perfect al faiantzei si al asternutului o fac sa isi doreasca sa sfasie spitalul in bucatzi. Pleoapele devin grele si refuza sa mai priveasca. formele se onduleaza si se pierd in vise,dar este blestemata sa fie inca contienta si sa simta.

[...] usa se deschide cu un scartziit iar ea ii simte prezentza.aproape ca ii vede previrea umezita cu lacrimi si ii aude vocea glaciara. Nu stie ca-l aude. Ar vrea sa-i spuna ca regreta, dar in schimb primeste valmesul de cuvinte si invinovatiri ce incep a face piruete in mintea ei. stia deja ca nu ar fi iertat-o daca o sa plece.stia la fel de bine ca o iubea. „te blestem sa-mi porti durerea dincolo de peretzii trishti ai castelului tau de inconstientza. te-as fi urmat pe nori daca mi-ai fi cerut sau chiar pe cele mai sangeroase cote ale nimicului.dar tu, nu pleci platind pretul egoismului tau nelimitata in sticlutze.” Incearca sa isi forteze ochii sa se deschida, dar ei refuza sa o asculte. o lacrima se prelinge pe fata ei palida iar mai apoi pe cearceaf. Memo oricum va muri odata cu ea. O priveste amutzit. Pleaopele ei se deschid incet iar lucrurile incep sa prinda contur. Pumnul lui lovind destul implacabil.defapt este doar peretele. si plange. Si regreta, dar tu, dragule, nu esti facut pentru regrete. La fe cum nici eu nu mai am nici macar umbra inocentzei de altadata. Se priveste in oglinda micutza de e noptiera. Si doare. Privirea i se rataceste akm in puncte fixe iar fatza palida ii da o alura morbida. Se cutremura. Strange oglinda cu ultima fortza ce ii pare supranaturala. Atat de tare incat lacrimile incep sa-i siruie pe barbia-i micutza. Se sparge.. si sangele curge din palme. Nu se coaguleaza. Nu luceste. Doar curge, la fel de neexpresiv ca si sentimentele moarte si inimile goale. Si se termina. Te iubesc!

i'm not gonna try to fix u.DIE.synth kid.



i don't care that it hurts u, and i care less that the tears are burning every piece of your almost empty soul, cuz in this white night, u're gonna die,my dear synth kid.innocence kills, u never knew. every smile, every tear will be paid in full. hey, forget that time :-j u have no home.this world is cruel enough and there's no need of zmily murderers. and all ur stupid childish ideas of painting the world with a magic wand, it's end of story. and your picture bleeds. oh, and i promise you,honey. u're gonna learn from those mistakes. "high up above or down below..when u care too much to let it go.when the tears come streaming down your face.when you lose something you can't replace..when you try your best but you don't succeed. when you get what you want but not what you need.when you feel so tired but you can't sleep.stuck in reverse".u deserve all this, and much more.but don't be scared, tomorrow there'll be only scars, and after some time the pain will become your second nature, and u'll never feel it again.kiss upon your cheek, let my hand go.


"I`m sorry

Time will tell (this bitter farewell)

I live no more to shame nor me nor you"

povesti pentru oameni mari [iluzie de caramel]



oamenii de plastelina ii priveau cu respiratzie intre-taiata. stateau in mijlocul strazii, semafoarele se blocasera in verde pentru iei, iar mashinile ii indemnau sa nu se opreasca. ca si cum dansul lor, oprind orashul din mishcare, l-ar fi trezit paradoxal la viatza. deasupra lor, norii devenira multiculori, iar porumbeii isi lasau fulgii sa coboare peste ei. la inceput nu se atingeau,nici macar nu se priveau, clocotul miilor de sentimente derivate al iubirii lor plutind in aer, anesteziind tot, pana la cea mai mica bubucruza. [special 4 u]. ii era teama, dar isi indrepta privirea spre el. era tot acolo, langa chitara si hartia scrijelita. penitza lui se rupse, asa ca incepu o melodie la chitara,, contactul vizual facu bariera invizibila dintre ei sa dispara. mirosul ei de ceai cu caramel ii paraliza degetele pe corzile chitarii. se apropie de ea.

prima atingere fugitiva si sarut timid. lacrimile ei de fericire se amestecara cu picaturile calde ale ploii de vara care venise sa ii intampine. baie in fericire..

in curand miile de fiori ce le faceau inima sa se incordeze, facura nesimtzitza prezentza hainelor ude lipite de ei. isi puse o mana dupa gatul ei and he took her home. ciudat, mashinile totushi mergeau, norii nu erau multiculori iar oamenii treceau pe langa ei fara a-i baga de seama. dar nu conta, pentru ei, erau speciali. ~sfarsit~



"oglinda - corp de sticla in care se reflecta propria noastra imagine si/sau constiintza". privesc in oglinda. e goala. de ce sunt goala? pustiita de sentimenta. acoperita cu regrete. innecata in patetic, da'mi colacul de salvare, uite'te in ochii mei. ai lacrimi ei.imi cer iertare. imi pare rau. nu am vrut.. in oglinda apare chipui unei copile cu bucle castanii. in privirea ei se reflecta cerul. in privirea mea se reflecta intunericul. nu, eu nu sunt ea.. lacrima ii aluneca pe obrazul imbujrat. eu nu plang, eu nu pot plange. eu nu sunt ea....