If you want the rainbow, you have to put up with the rain..


This is a story which started 4 years ago. About two girls who met wanting to make some freak scenary movie ) They were only fourteen then, the world was still coloured pink, candies could still make them smile and reality was far down on that time. They grew up together – the most difficult test a friendship can have.They both made mistakes.They didn’t talk to each other for an year...sometimes that distance is still there between us. Memories can’t be erased, all we can do is make new ones. Happier ones. Oneday she wrote me a childish poem. I still have it. I love that poem. You can find there all the innocence of the specific age, the one you will never get back again... You can see the rainbow through her words. Someone told me she’d give years of her life to have it back. I lost it 2 on the way, but don’t worry „it’s in the ABC of growing up”.

 

We may didn’t share the same room, or make up ourselves together, or drink beer on the beach, or playing on the swings.. But that doesn’t mean i love you less. Or that i wouldn’t miss you/missed ya. I love you, and nothing will ever change that. And forever is a strong word. .who knew.So..Happy birthday you silly girl >:D<

*im sorry for the bubbling..and i usually mistake/exchange without noticing the persons with the heroes of the story.im 2 sleepy..well, let’s hope for happy end ^.^

Update: She's stupid. She's crying on her birthday :| Grr.You're 18 bah, grown up things, u know, responsabilty, blah blah, u can't cry for stupid things anymore :| Kidding, of course. Kid. <3

0 comentarii

Morning elegance


Why did u leave the park alone now? i know it's kinda dark and cold but still..how did u forget the time when it was hiding you under its trees when you were escaping classes? And there are pretty raindrops on its leaves...u ungrateful bastards!!! :-l 

*Nu radeti prea tare, chestia asta mi'a venit in cap pe la 7 dimineata, despre parculetul din preajma liceului. Stiti, chiar si dimineata, mereu este cel putin un grup.

Ah, da. Cel mai adorabil sign primit ever. Chiar si fara inimioara completa :)))) <3

0 comentarii


Tu nu existi.Tu esti doar efectul pe care l-au avut altii asupra ta. Ca o mingiuta de staniol pierduta printre oameni; se rostogoleste printre praf si frunze, se lipesc incet-incet de folia ei si calatoresc impreuna mai departe. Iei tot ce intalnesti in drum crezand ca te ajuta sa cresti.. Acum mingiuta ta este deja mare iar tu ai grija sa nu se mai zareasca nici o bucatica de staniol. Acum razi de mingiutele mici care au fost odata ca si tine. Uneori, cand bate vantul, frunzele si praful zboara iar eu te pot vedea cu adevarat pentru cateva secunde. Apoi te sperii si te rostogolesti din nou printre alte firicele. Pacat. Mie imi placea cum se reflectau razele de soare pe folia ta. Stii ca ea ambaleaza ciocolata?

*mentionez ca acest post mi-a fost inspirat de mingiuta de staniol a colegei mele de banca.In rest, este o poveste pur fantastica. Sau nu. Poate mai mult trist de generala.Cati nu se regasesc aici?


0 comentarii

Limits



"-Nu exista influenta pozitiva, domnule Gray. Toate influentele sunt imorale - imorale din punct de vedere stiintific.

-De ce?

-Pentru ca a avea o influenta asupra unei persoane inseamna sa'ti oferi propriul suflet. Acea persoana nu mai are propriile ganduri si nu se mai inflacareaza de propriile pasiuni. Virtutile sale nu'i mai apartin. Pacatele sale, daca exista asa ceva, sunt imprumutate. El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care interpreteaza un rol ce n'a fost scris pentru el. Scopul vietii este perfectionarea personala. Implinirea desevarsita a propriei firi - acesta este motivul pentru care fiecare din noi traieste pe acest pamant. Oamenii se tem de ei insasi in ziua de azi. Au uitat de cea mai inalta indatorire, de indatorirea pe care o are fata de sine insusi. Bineinteles ca oamenii au suflet caritabil. Ii hranesc pe cei infometati si-i imbraca pe cersetori. Dar propiile lor suflete sunt infometate si dezgolite. Oamenilor le lipseste curajul. Poate ca nu l-am avut niciodata. Groaza de societate, care constituie baza eticii, spaima de Dumnezeu, care constituie secretul religiei - acestea sunt cele doua lucruri care ne guverneaza. Si totusi daca un singur om si'ar trai viata pe deplin, daca ar da glas fiecareu simtiri, daca si'ar exprima fiecare gand si ar conferi realitate fiecarui vis..."  

Oscar Wilde - Portretul lui Dorian Gray

Unii ar spune probabil ca dependenta este consecinta a complexelor de inferioritate. Sau pentru ca ne este frica sa fim singuri.Oricum ar fi, e destul de greu sa stabilesti limite si este necesar un anumit nivel de constienta pentru asta. La fel de greu cum e sa iti dai seama daca ai facut'o pentru tine sau pentru altcineva, pentru ca aveai doar nevoie de profesori sau pentru ca era mai comod? Poate vroiai sa pleci putin din viata ta momentan confuza si te'ai pierdut in a altcuiva. Ai uitat drumul spre casa si ti'a fost frica sa te intorci; pana ai ramas singur in strada.Nu se aplica in multe cazuri totusi, dar pentru asta exista asa numitul proces de invatare din greseli. Unii copii invata sa mearga mai greu, altii, desi stiu, inca cauta sa ii tina cineva de mana cand traverseaza strada.

Sa inveti din/si sa traiesti cu ele.

1 comentarii
Abonați-vă la: Postări (Atom)