Tu nu existi.Tu esti doar efectul pe care l-au avut altii asupra ta. Ca o mingiuta de staniol pierduta printre oameni; se rostogoleste printre praf si frunze, se lipesc incet-incet de folia ei si calatoresc impreuna mai departe. Iei tot ce intalnesti in drum crezand ca te ajuta sa cresti.. Acum mingiuta ta este deja mare iar tu ai grija sa nu se mai zareasca nici o bucatica de staniol. Acum razi de mingiutele mici care au fost odata ca si tine. Uneori, cand bate vantul, frunzele si praful zboara iar eu te pot vedea cu adevarat pentru cateva secunde. Apoi te sperii si te rostogolesti din nou printre alte firicele. Pacat. Mie imi placea cum se reflectau razele de soare pe folia ta. Stii ca ea ambaleaza ciocolata?
*mentionez ca acest post mi-a fost inspirat de mingiuta de staniol a colegei mele de banca.In rest, este o poveste pur fantastica. Sau nu. Poate mai mult trist de generala.Cati nu se regasesc aici?
0 Response to
Trimiteți un comentariu