biletzelul pe care il odihnesc cu mine pe perna
"Cand a venit toamna, credea ca o sa fie la fel. ca o sa ploua, ca o sa fie putin trista, ca se va imbraca in verde, ca va rataci si ca atunci cand va ploua mai tare se va adaposti undeva pe Lipscani.Nimic n-a mai fost la fel.Nimic.Nici macar asteptarea, nici macar visurile sau nepasarea. I-au mai ramas doar jocurile ei, jocuri inventate de ea, jocuri pe care le jucase intotdeauna de uns singura. Acum ii privea pe oameni in ochi. Pe toti oamenii care treceau pe langa ea. Cel mai frumos joc din cate inventase.
Stia ca el n-ar privi in jos.
Stia ca ei doi contau prea putin pentru ceilalti.
Stiau unul despre celalalt lucruri pe care nu si le spusesera niciodata. Ii iubea cearcanele si tristetea din ochi. Ii iubea singuratatea si ratacirile.
Si gandurile i se amestecau in minte ca pe o paleta de culori. De la o vreme jucase fara sa stie ce, farasa stie cum, fara sa stie incotro.
Intr-o zi se uita pe geam. Era innorat. I se paruse ca cerul e mult prea aproape si ca nu mai poate respira. Azi statea fata in fata cu el si niciodata nu i se paruse mai departe.Ii era bine asa. Intelegea acum cata nevoie avea de tot ce era langa ea. un tot simplu, aproape, uman, abandonat care nu a cerut nimanui, niciodata sa fie inteles. Un tot lasat singur, asa cum fusese si ea de atatea ori. un tot incomplet care nu astepta nimic.
In acest moment sta tolonita pe o banca. O frunza i s-a oprit langa ochiul drept. E dimineata. E luni, e toamna, e dimineata si e 1. Inceput. Asta vrea sa insemne. Un nou joc. Nu stie inca despre ce e vorba. Dar acum nu ii mai e frica. Sa inchizi ochii si sa alergi. Sa vezi in fiecare om o intamplare. Sa stii sa povestesti fiecare om. Sa-ti amintesti si sa nu-ti fie dor. Sa uiti.
Sa cauti, sa gasesti, sa pierzi,sa cauti,sa gasesti,sa pierzi,sa cauti, sa gas...
si de fapt,in ochiu tau drept voi fi eu intreg
cu tot cu cer si cuvinte si fotografii alb-negru
rupte in bucati mici,mici
Si-apoi?
Nu stiu.Te voi invata sa fci barci din suflete ca din hartii. Peste mult,mult timp.
...
Dar tie? Ti-e frica de toamna?
Ia-ma de mana.
Lolita"
Iti multumesc ca mai invatat sa nu mai fac risipa de viata.
