Say hello to hesitance

Abea zarindu-se in zapada, pare o papusa de portelan evadata dintr-un magazin de jucarii. Priveste in gol la iederea argintata, in timp ce cuplurile trec pe rand pentru a o analiza. Incearca sa se ridice, se clatina usor ca un titirez, apoi cade inapoi in zapada.

„Ce a patit privirea ei?”

„Cand eram mica, tata mi-a spus ca am o bucatica de cer”

Directoarei orfelinatului ii piere zambetul de politete, in timp ce o apostrofeaza din priviri.
Scanceste ca o pusculita sparta. Nu intelegea de ce pe oameni ii dezgusta cerul.

„Copiii, stiti cata imaginatie au. Nu va faceti griji, va trece odata cu varsta”

Stanjeniti, cei doi se retrag in camera de alaturi, susotesc cateva minute, dar verdictul este mereu acelasi:

„Nu multumim, putem vedea si altii copii?”

"Sigur" Apoi Brigette il lauda pe nu stiu ce copil care nu plange niciodata, papa tot si e curatel foc.

Prinsi in ritmul pasilor, si imagineaza adultii ca fiind dansatorii unui ultim balet. Sunt aproape frumosi, mici balerine rotindu-se pana la ultima suflare in cutiuta ei muzicala.

Dupa ce a implinit cinci ani, Brigette nu a mai aratat-o niciunui cuplu, in schimb a continuat sa o trateze ca pe o jucarie stricata. Ceea ce nu stia, era ca ea s-a ascuns demult sub patura viselor, astfel incat acum ii putea tine cald.

Uneori, viseaza ca i se strecoara cineva in camera cu o ceasca de ciocolata calda si ii alunga nesomnul inganand cantece de leagan. Sa murmure pana in zori dezmierdandu-i parul cu varful degetelor.
.........................................................................................................................................