primavara tarzie [unspoken fairy tale] 2
[vise ingenuncheate in fatza valurilor] ultimul chibrit din cutie. s’a stins. Fata se ghemui langa mare, in timp ce valurile ii duc departe ultimele ganduri amortzite. Acum toti dorm. Doar ea. Ea si marea, gramada de clabuci involburatzi in balonashe mici si jucause. O picatura cade in imensitatea de apa parca nesfarsita. O lacrima in mare. Dar cui ii pasa? Se spune k lacrimile sunt sarate, dar ale ei sunt dulci. Dulci ca si ciocolata amaruie, aparent amara si totusi dulce. Dulce ca si iubirea ce acum e doar durere. Dulce durere.
Se aud pasi pe nisipul umed. Oceanul ei de iluzii. Nu il simtea, dar stia ca e acolo. Ii simtea prezenta mai mult decat orice altceva. Mai rece decat marea in mijlocul noptii. Mai intensa decat lacrima ce ii ardea pe fatza si lasa cerculi line pe suprafatza apei, ii simti atingerea pe trupul acum umed. Tresari. Acum facea eforturi sa isi mentina ritmul respiratiei normale, sperand ca el sa nu ii observe emotia. Camasha umeda si subtire o trada tremurand odata cu respiratia ei. Buzele lui calde ii atinsera gatul amortzit de frig..era singura alinare din noaptea aceea. Dar stia k e imposibil. Ii era frica. Spera ca o sa’i prinda mana si o sa o opreasca, asemenea unui copil ce cauta sprijin in primul pas.Nu.Nu isi permitea din nou sa fie slaba. Se lasa in voia valurilor zbuciumat sa ii invaluie intreaga fiintza. Apa rece o lovi din plin, tamplele lovindui’se de o stanca. Simti cum fluidul cald I se prelingea pe cap, dizolvandu’se apoi in mare, lasand in urma prafuri de culori rosiatice.[dar s'a trezit,si era primavara]Te’as privi neincetat ascultandu’ti cantecul fara melodie si ti’as asculta mangaiera fina a rezonantei glasului tau perfect doar ca sa ma innec in albastrul privirii tale. Vrei sa te plimbi cu mine prin aer? Sau sa contruim un orash din bucatzi de plaja si trotuar mazgalit cu creta colorata. Clinchete de pian sa ne gadile auzul in timp ce tu continui sa imi scrii partitura...Sfarsit?!
Se aud pasi pe nisipul umed. Oceanul ei de iluzii. Nu il simtea, dar stia ca e acolo. Ii simtea prezenta mai mult decat orice altceva. Mai rece decat marea in mijlocul noptii. Mai intensa decat lacrima ce ii ardea pe fatza si lasa cerculi line pe suprafatza apei, ii simti atingerea pe trupul acum umed. Tresari. Acum facea eforturi sa isi mentina ritmul respiratiei normale, sperand ca el sa nu ii observe emotia. Camasha umeda si subtire o trada tremurand odata cu respiratia ei. Buzele lui calde ii atinsera gatul amortzit de frig..era singura alinare din noaptea aceea. Dar stia k e imposibil. Ii era frica. Spera ca o sa’i prinda mana si o sa o opreasca, asemenea unui copil ce cauta sprijin in primul pas.Nu.Nu isi permitea din nou sa fie slaba. Se lasa in voia valurilor zbuciumat sa ii invaluie intreaga fiintza. Apa rece o lovi din plin, tamplele lovindui’se de o stanca. Simti cum fluidul cald I se prelingea pe cap, dizolvandu’se apoi in mare, lasand in urma prafuri de culori rosiatice.[dar s'a trezit,si era primavara]Te’as privi neincetat ascultandu’ti cantecul fara melodie si ti’as asculta mangaiera fina a rezonantei glasului tau perfect doar ca sa ma innec in albastrul privirii tale. Vrei sa te plimbi cu mine prin aer? Sau sa contruim un orash din bucatzi de plaja si trotuar mazgalit cu creta colorata. Clinchete de pian sa ne gadile auzul in timp ce tu continui sa imi scrii partitura...Sfarsit?!
Un zambet dublat de o lacrima, o imbratzishare cosmica si exuberantza agatzata intr’un salcam. Un univers mult prea mare pentru 2 perechi de pasi ratacite prin nisiipul fin al melancoliei, incercand sa lipeasca niste ciobuletze de trecut. Iti suflam baloane colorate iar tu imi prindeai fiecare vis, lacrima, scancet, fluturash sau lucru mic si dureros. Tablou al amintirilor pictate in pasteluri, conturat cu tonuri de negru si alb, adapostit de un cer nepatat. 
