primavara tarzie [unspoken fairy tale] 1


O chitara la marginea unei plaje presarate cu pulbere de stele si miros impregnant de scortisoara. Focul ajuta luna sa lumineze prin intuneric, dezvaluind chipul unei copile a carei varste fragide ii tradau privirea aparent indiferenta. pielea’i rozalie si ochiii prea albastri o faceau sa arate si mai copilaresc printre multele bucle castanii ce ii cadeau pe umeri, deasupra camashutzei albe din saten. Statea in semi-obsucritate lasand focului sa o dezmierde, in timp ce desena forme ciudate pe nisip cu un betzishor. Se ridica ushor, parca pentru a nu fi observata, lua cutia cu chibrituri. Se apropie de mare in timp ce valurile ii udau dantela camashutzei. Aprinse un chibrit. Se uita fascinata cum ardea fiecare maruntaie. Parea ca umple plaja de stelutze vii si stralucitoare. Spectacolul se termina in cateva clipe de eternitate. Chbirit aproape stins. Mai lumina un pic.. ii dadu drumul in mare. Un alt vis ce lumina putin si apoi se stinse...


agonie. Urlet acustic de durere. Agalm de memorii,frunze moarte, sunete, si un “te iubesc” ratacit, se invart intr’un cerc alb si totusi intunecat. Rotesc la auzul celor 8 litere, cele mai importante din alfabet. O voce glaciara imi sopteste “minte!”






0 Response to primavara tarzie [unspoken fairy tale] 1